Unimog

1945 - 1974

O idee născută în circumstanţe dramatice, în vremuri dificile

Modelul Unimog face faţă sarcinilor de lucru în cele mai dificile condiţii, diferitelor condiţii economice şi grupuri de cumpărători. Acesta se poate deplasa pe teren extrem de accidentat, tractează trenuri de marfă încărcate la capacitate maximă, poate fi utilizat pe carosabil/pe şine şi este prevăzut cu puncte de fixare pentru un număr mare de echipamente. Chiar şi debutul său pe piaţa auto a fost destul de neobişnuit.

Legendarul model Unimog a avut un început la fel de aventuros precum era perioada în care a fost proiectat acest autovehicul extraordinar. Inventatorul său a fost Albert Friedrich, fost director al departamentului de design de motoare aeronautice în cadrul Daimler-Benz AG. Încă de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Friedrich era preocupat de proiectarea unui tractor compact şi a început să dezvolte modelul Unimog în 1945, imediat după război. Acesta a fost conceput ca autovehicul agricol, însă avea să fie foarte diferit de tractoarele convenţionale. Printre partenerii pe care Friedrich a reuşit să îi câştige de partea sa pentru acest proiect se afla şi fostul său coleg, Heinrich Rößler, care lucrase de asemenea la dezvoltarea motoarelor Daimler-Benz înainte de război. Alegerea a fost perfectă - Rößler îşi câştiga existenţa ca lucrător agricol după război şi astfel a putut să contribuie cu o bogată experienţă valoroasă.

La început o maşină pentru agricultură

Schiţele iniţiale realizate de Friedrich ilustrează un „utilaj agricol universal motorizat” - nu fusese încă descoperită denumirea Unimog. Acest autovehicul simplu era prevăzut cu tracţiune integrală şi patru roţi de dimensiuni egale. Dezvoltând o putere de 25 CP, era conceput ca tractor, utilaj agricol, mecanism de acţionare a utilajelor şi autovehicul de transport agricol. La începutul perioadei postbelice, nimeni nu se gândise încă la multitudinea de utilizări viitoare posibile.

Au fost proiectate şase trepte de viteză de până la 50 km/h, cu priză de putere pentru echipamentele agricole în partea din faţă, un dispozitiv de tractare în partea din spate şi un spaţiu de încărcare în partea mediană. Pe scurt, acesta era un prototip simplu, totuşi neobişnuit şi unic, foarte diferit de tractoarele convenţionale.

Friedrich a contactat forţele americane ocupante şi a reuşit să obţină o „Comandă de producţie” rară sau o licenţă de funcţionare. Partenerul de dezvoltare şi de producţie ales a fost compania de prelucrare a aurului şi argintului Erhard & Söhne din Schwäbisch Gmünd. Inginerii dezvoltau acum autovehiculul în etape rapide.

Schiţele au indicat în curând un design modificat, extrem de raţional: carcase identice din tablă de oţel pentru punţile faţă şi spate, butuci de frână identici pentru punţile faţă şi spate, numai patru articulaţii.

Un concept care diferă mult faţă de tractoarele convenţionale

Proiectanţii au fost înclinaţi către partea practică: un ecartament de 1270 de milimetri era echivalentul a două rânduri de cartofi.

Numeroase dotări confereau unicitate noului autovehicul, printre acestea fiind viteza destul de ridicată, suspensiile cu arcuri elicoidale pe punţi, tracţiunea integrală cu diferenţial blocabil în partea din faţă şi din spate, o construcţie a cadrului comparabilă cu cea a camioanelor sau autoturismelor, dispozitive de montare a echipamentelor în partea frontală, mediană, în părţile laterale şi în spate, funcţionarea unei prize de putere în faţă, centru şi spate.

Mercedes-Benz România